Draga Domnule,
Va scriu ca
raspuns la cererea dvs. de a va da
amanunte suplimentare in Sectiunea 3 a
Raportului de Accident de Munca unde am
completat drept cauza, "slaba
planificare", ca fiind cauza
accidentului meu.
Ati cerut in mod
expres explicatii amnuntite cu privire
la accident si sper ca detaliile care
urmeaza vor fi edificatoare.
Eu
sunt zidar de meserie. In ziua
accidentului lucram singur pe acoperisul
unei cladiri inalte de 6 etaje.
Dupa ce mi-am terminat treaba, mi-am
dat seama ca mi-au ramas caramizi
nefolosite, care, cantarite mai tirziu,
cantareau aproximativ 270kg.
Decat sa car caramizile jos in
brate, in mai multe etape, am considerat
ca e mai bine sa le cobor pe toate odata
intr-un butoi, folosind scripetele
instalat in acest scop in spatele
cladirii.
Am asigurat franghia
la nivelul solului, am urcat pe
acoperis, am impins butoiul in afara
cladirii si am incarcat caramizile. Dupa
aceea am coborit de pe acoperis sa
dezleg fringhia, tinind-o foarte strins
ca sa asigur o coborire lenta a
caramizilor. Veti observa in Sectiunea
11 a Raportului de Accident de Munca
intocmit ca eu am o greutate de 72 kg.
Datorita surprizei pe care am
avut-o cand am fost literalmente SMULS
de la sol intr-un mod complet
neasteptat, mi-am pierdut prezenta de
spirit si am uitat sa dau drumul la
franghie. Cred ca nu este nevoie sa va
mai spun, am inceput o ascensiune rapida
catre acoperis. In apropierea etajului
3, m-am intalnit cu butoiul incarcat cu
caramizi care acum se indrepta
vertiginos catre sol, intalnire in urma
careia m-am ales cu capul spart,
zgarieturi minore si o clavicula
fracurata.
Datorita impactului,
ascensiunea mea a incetinit pentru o
secunda dupa care a continuat rapid
catre nivelul acoperisului, neoprindu-ma
decit atunci cand degetele mainii drepte
au intepenit in scripete pana la nivelul
celei de-a 3-a falange.
Din
fericire, intre timp mi-am recapatat
prezenta de spirit si am fost in stare
sa ma tin strins de franghie, in ciuda
faptului ca incepusem sa am dureri mari.
Aproape simultan, oricum, butoiul cu
caramizi a lovit solul si ca urmare a
impactului, fundul butoiului a cedat.
Acum, saracit de greutatea caramizilor,
butoiul cantarea doar 27 kg. Ma refer
din nou la greutatea mea; cum probabil
v-ati imaginat deja, am inceput o
coborare rapida.
In vecinatatea
etajului 3, am intalnit butoiul care
acum urca; ca urmare a intalnirii m-am
ales cu fracturi la glezne si cu mai
multe taieturi si zgirieturi la picioare
si in general, pe restul corpului.
Aici, norocul meu a inceput sa se
schimbe usor. Intalnind butoiul, a fost
bine ca mi-a incetinit usor caderea -
doar in masura in care numarul ranilor a
fost oarecum limitat cand, am cazut pe
gramada de caramizi si din fericire, am
scapat doar cu 3 vertebre fisurate.
Imi pare rau sa va spun, asa cum
stateam intins pe gramada de caramizi,
cu dureri atroce, incapabil sa ma misc,
din nou mi-am pierdut prezenta de spirit
si am scapat franghia din miini. Asa cum
stateam intins, pe spate, am putut sa
vad cum butoiul gol si-a inceput
calatoria in jos, catre mine, care
explica explica cele 2 fracturi la
picioare.
Sper din tot sufletul
ca acest raport raspunde la toate
intrebarile dvs.
Cu stima,
Georgescu Costel
Muncitor
necalificat
Scrisoarea unei mame blonde. Draga fiule, Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca primesti aceasta scrisoare inseamna ca a ajuns cu bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma anunti pentru a ti-o mai timite [...]
previous article Un episod din jurnalul unui emigrant -
continuare. 10 Mai 2000: Ma mut inapoi in Romania. Nu imi pot imagina cum cineva normal poate trai in Canada asta!!! 8 Decembrie 2000: Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine ca sunt inconjurat [...]
next article