La Cotnari

Parodie dupa poezia "La Steaua", de Mihai Eminescu

La Cotnarasul ce-a-nvechit
I-o cale atat de lunga,
Ca zile cinci i-au trebuit
Fiatului s-ajunga.

Desi pornit de mult pe drum,
Dar pe sosele proaste,
Buchetul lui abia acum
Zambi narinei noastre.

Cotnarul nostru din Maxut
Incet la cap se suie,
Era pe cand nu l-am baut
Azi l-am baut si nu e.

Si astazi ca-n atatea seri
Cand pivnita-i adanca,
Taria vinului de ieri
Ne urmareste inca.

La steaua

de Mihai Eminescu

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atat de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins in drum
In departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Incet pe cer se suie;
Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel cand al nostru dor
Pieri in noapte-adanca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca.