In toamna anului trecut primesc un
telefon, intr-o dimineata, de la
parintele protopop Marian Necula:
- Parinte esti liber azi? Am de
facut o ancheta la o parohie; vii cu
mine? Mai stam de vorba…
Nici nu banuiam ce ma asteapta!
Intr-o jumatate de ora parintele era la
mine. Am plecat pe un drum prafuit de
tara care zgaltaia masina din toate
incheieturile, parca eram in
„haradaica” lui Sadoveanu.
Ajungem in fata bisericii, poarta fiind
deschisa, parintele protopop intra in
curte si dispare pe dupa biserica. Eu
raman nedumerit langa masina si incep sa
„cercetez” situatia.
Dupa o vreme, in curtea bisericii
aud o voce:
- Du-te nea’
Mitica si cheama-l pe nea’
Gheorghe. Spune-i ca a venit parintele
protopop.
Intram in biserica
impreuna cu preotul satului, iar dupa
nici un sfert de ora au mai venit in jur
de 25 de persoane. Un barbat mai robust,
la vreo 50 de ani, vine si da mana cu
noi:
- Eu sunt primarul
comunei.
- Domnule primar
– spune parintele protopop –
era bine daca ne cunosteam in
imprejurari mai placute…
Ne asezam la doua mese, altii iau
loc pe scaune, altii in strani, unii se
agitau prin biserica. Parintele
protoiereu da citire reclamatiei, apoi
adresei de la Sfanta Episcopie, dupa
care intreaba:
- Spuneti acum
ce nemultumire aveti fata de parintele
dumneavoastra, aici de fata?
-
E rau, cinstite parinte! intervine un
barbat din mijlocul bisericii.
- De ce este rau, domnule?
- Sa va explic; eu sunt vecin cu
parintele si in urma cu doua luni au
venit aia de la Electrica si mi-au taiat
curentul si m-au pus sa platesc paispe
milioane de lei! De unde platesc eu
banii astia, ca am o pensie de un milion
doua sute de mii pe luna?
- Si
ce legatura are parintele cu treaba
asta?
- Pai numai el m-a parat,
ca a iesit la poarta cand au strigat aia
de la Electrica…
- Nu te
supara nene, cat ai platit matale ultima
data curentul electric?
-
Treizeci si opt de mii, iar acum am de
dat paispe milioane…
- Ia
lasa-ne ba cu curentu’ tau in pace
– spune cineva dintr-o strana
– de ce la inmormantare, cand
merge popa cu mortu’ la cimitir,
sare tiganii gardul de la cimitir? De
ce?
- Dar ce sa fac nea’
Oica – se apara parintele –
sa pazesc eu gardul? De ce nu le spui
dumneata sa nu mai sara?
-
Liniste domnilor, liniste – striga
un batran aplecat de spate care, agitand
bastonul ridicat si facandu-si loc
printre oameni, vine in fata mesei
– sunt veteran de razboi; am
luptat in armata regelui si declar sus
si tare ca preotii este niste
pungasi…
Dar domnul
primar, spre ghinionul lui,
incearca…
- Nea Dumitre
nu este frumos sa te adresezi in felul
asta fata de trei preoti…
- Maaa, nenorocitule… ma! Am
luptat la Cotu’ Donului, si tu
mi-ai mancat pamantu’, ma! De ce
nu mi-ai dat pamantu’ inapoi? Ha?
Unde e pamantu’ meu?
Domnul primar se ridica de pe scaun
si se indreapta spre usa, dand marunt
din buze, dar se razgandeste…
- Daca nu va potoliti, sa vorbim
civilizat, sa stiti ca eu chem
politia…
- Ce politie ma,
ce politie? Si nea’ Gheorghe
Fleandura se repede, ia de pe masa din
fata noastra reclamatia pe care o facuse
la Sfanta Episcopie, o rupe de cinci
sase ori, apoi o face ghem in pumni si
arunca ghemotocul pe masa:
-
Na, sa vedem ce mai faceti acum?! Sa
vina politia, sa vedem ce-o sa faca?
Parintele protopop ia
ghemotocul de hartie si se ridica de la
masa, iar eu m-am uitat sa vad daca e
deschisa usa la biserica. Se produce in
biserica o „harmalaie” de
nedescris. Toata lumea vorbea cu toata
lumea.
- Domnilor, domnilor! Eu
sunt morar in satul asta. Promit sa-i
dau la coana preoteasa un ciur de malai
si un kil de branza pe zi numai sa stea
cu noi in sat, sa nu mai faca naveta de
la Bucuresti.
- Ce ma, tu crezi
ca-si lasa preoteasa serviciu’
pentru branza ta? Mori maine, poimaine
si rarna-ne branza de tine.
-
Eu nu i-as da nici o branza ca e hot!
Unde sunt corcodusele? C-a cules
corcodusu’ din fundu’ curtii
si ce-a facut cu ele?
In
aceasta vanzoleala, cand nimeni nu mai
era atent la nimeni, parintele protopop
intra in altar si trage dvera:
- Frati crestini – li se
adreseaza – vedeti aceasta
bisericuta de pe Sfanta Masa? Aici este
Sfanta Impartasanie, adica Trupul si
Sangele Domnului si asta inseamna ca
Iisus Hristos este acum prezent, iar noi
ne balacarim in fata Lui!
Si in
acelasi registru si pe acelasi ton le-a
vorbit cateva momente. Acele scurte
cuvinte au fost ca o galeata de apa rece
aruncata peste toti, racorindu-i si
taindu-le elanul. Murmurau intre ei,
dadeau a plictiseala din maini,
majoritatea iesind pe usa bisericii,
plecand probabil la casele lor. In acest
timp nea Gheorghe Fleandura se apropie
de masa noastra si ne sopteste:
- Parinte protopop, spune si
mata’ parintelui sa m-ajute cu un
milion de lei, ca incep copiii
scoala… ca a mai ajutat si
p-altii.
Promisiuni… si
partile s-au impacat, dupa care am scris
un proces-verbal semnat de cei prezenti.
Ne-am intors pe acelasi drum prafuit:
- Azi trei preoti au fost de
ocara, parinte!
- Ar trebui sa
ne bucuram si sa ne veselim ca plata
noastra va fi multa in Ceruri…
A doua zi ii dau telefon
parintelui protopop:
- Cum ai
dormit parinte protopop dupa ziua de
ieri?
- Mi-e somn de mor! Am
lipit toata noaptea la reclamatia lui
Fleandura!
Pr. Nicolae Trusca
Parohia Negoiesti jud. Calarasi
Baba Chiva. Dupa ce am trecut dincolo, Carpatii, am mai mers cu masina vreo doua ore si, din soseaua nationala, am facut pe un drum pietruit, la stanga. Drumul serpuieste pe un deal si, in varf, la [...]
articol precedent La Calarasi. Am fost pentru prima data in viata mea in orasul Calarasi in vara anului 1987. Credeam ca terminasem lucrarile de reparatie la biserica si cum urma sa restaurez pictura, trebuia sa iau un aviz de la [...]
articol următor